La poalele Munților Făgăraș, acolo unde Climb Again dezvoltă unul dintre cele mai importante proiecte ale sale, aproape 20 de copii și tineri din București, Iași și din comunitatea locală au petrecut, între 5 și 7 august, trei zile în care aventura, sportul și prieteniile noi au făcut parte din același drum.

Unii folosesc scaun rulant. Alții au deficiențe de vedere sau dificultăți de deplasare. Alții nu au nicio dizabilitate. Au venit din orașe diferite și cu povești diferite, dar, pentru câteva zile, au devenit o singură echipă. Au învățat împreună, s-au încurajat unii pe alții și au descoperit că uneori cele mai frumoase experiențe nu țin de locul în care ajungi, ci de oamenii alături de care mergi.

Tabăra face parte din programele prin care Climb Again creează contexte în care copiii și tinerii cu dizabilități își dezvoltă autonomia, încrederea și relațiile cu ceilalți. La Nucșoara, terapia prin escaladă și-a continuat firesc povestea în natură, pe apă, pe turnul mobil de escaladă, pe terenul de sport, la râu și în jurul focului de tabără.

Din orașe diferite, într-o singură echipă

Prima zi a avut emoțiile firești ale oricărui început. Un loc nou, chipuri, necunoscute, nume pe care încerci să le reții.

Jocurile de cunoaștere și tenisul de masă au făcut însă ca distanțele să dispară repede. Câteva ore mai târziu, copiii își împărțeau deja camerele, poveștile și planurile pentru ziua următoare.

Și credem că acesta a fost primul câștig al taberei: sentimentul că fiecare își găsise locul.

O dimineață pe apă

A doua zi a început cu ploaie, iar programul a trebuit adaptat. Când vremea a permis, grupul a pornit spre lac pentru una dintre cele mai așteptate activități ale taberei: plimbarea cu caiacul.

Copiii au învățat să folosească padelele, să își coordoneze mișcările și să păstreze caiacul pe direcție – sau cât mai aproape de ea. Pentru mulți, a fost prima experiență de acest fel. Fiecare metru parcurs pe apă a însemnat atenție, încredere și colaborare cu partenerul de ambarcațiune.

Pe lac nu a contat cine se deplasează mai ușor pe uscat sau cine are nevoie de sprijin în viața de zi cu zi. Au contat ritmul, coordonarea și bucuria de a trăi o experiență nouă împreună.

După-amiaza, copiii și tinerii s-au întors la o activitate pe care cei mai mulți o cunosc bine: escalada. Cei mai mulți dintre participanți fac parte din Programul Național de Dizabilitate și vin cu regularitate la ședințele de terapie prin escaladă Climb Again. La Nucșoara, prizele le erau cunoscute, însă decorul era cu totul nou.

Pe turnul mobil, în aer liber, au pus în practică mișcările, tehnica și încrederea construite în sală. A fost aceeași bucurie de a urca, mutată într-un spațiu diferit.

Povestea rămasă pentru data viitoare

În programul zilei se afla și o drumeție prin Pădurea cu Povești Nemuritoare. Ploaia de dimineață a făcut însă traseul nepotrivit pentru grup, mai ales pentru participanții care utilizează scaun rulant sau întâmpină dificultăți de deplasare.

Echipa a ales siguranța copiilor, iar vizita a rămas pe listă pentru data viitoare.

Pădurea cu Povești Nemuritoare este un proiect al Fundației Conservation Carpathia, prin care sunt protejați 2.544 de fagi seculari de pe pajiștile din Nucșoara. Fiecare arbore adoptat are un număr de identificare, coordonate GPS și o placă prin care poate fi descoperită povestea persoanei care a ales să îl protejeze.

Copiii nu au ajuns de această dată la copacii care spun povești. Dar pădurea a rămas acolo, cu un capitol încă nedescoperit și cu încă un motiv pentru care promisiunea revenirii la Nucșoara contează.

Poate că tocmai aici se întâlnesc cel mai frumos povestea pădurii și cea a Climb Again: într-un loc în care fiecare are ceva de spus, fiecare merită să fie văzut și fiecare poveste are nevoie de timp pentru a crește.

O seară adevărată de tabără

Spre seară, grupul a pornit la pas prin Nucșoara și a descoperit împrejurimile. La întoarcere, copiii și adulții s-au strâns în jurul focului de tabără.

Au fost povești, glume și sandvișuri cu biscuiți și marshmallows rumenite. Fără trasee de urmat, fără punctaje și fără obiective de bifat. Doar timpul petrecut împreună și acele momente simple care ajung, adesea, să fie păstrate cel mai mult.

Ultima zi, până la ultima clipă

În ultima zi, energia s-a mutat pe terenul de sport. Participanții au încercat tirul cu arcul, badmintonul, fotbalul pentru nevăzători și mai multe jocuri de echipă.

Apoi au coborât la râu. După o dimineață plină, apa rece și câteva minute petrecute cu picioarele în apă au devenit una dintre bucuriile neașteptate ale zilei.

La festivitatea de încheiere, copiii au fost întrebați ce le-a plăcut cel mai mult. Caiacul. Cățărarea. Râul. Focul de tabără. La întrebarea „Cui i-a plăcut tot, tot, tot?”, răspunsul a venit din mai multe colțuri deodată: „Mie!”.

Fiecare participant a primit o diplomă pentru curajul, perseverența și bucuria cu care a acceptat provocările taberei. Pe fiecare medalie era lipit același mesaj, simplu și puternic: „Eu pot”.

Nu au fost medalii pentru locul întâi, al doilea sau al treilea. Au fost medalii pentru lucrurile încercate, pentru emoțiile depășite, pentru ajutorul oferit unui coleg și pentru fiecare „da” spus unei experiențe noi.

Festivitatea s-a încheiat cu impresii împărtășite, aplauze și promisiuni de revenire. Unii copii ar mai fi rămas. Alții recunoșteau, cu sinceritatea lor dezarmantă, că abia așteaptă să ajungă acasă. Toți plecau însă cu ceva ce nu avuseseră la sosire: o poveste comună.

„Ne-am dorit ca fiecare copil să participe, să încerce lucruri noi și să simtă că are locul său în grup. Am avut plimbări cu caiacul, escaladă sau jocuri, dar cele mai importante au fost încrederea câștigată, prieteniile create și bucuria cu care copiii au spus, la final, că vor să revină. Mesajul de pe medalii – «Eu pot» – rezumă foarte bine tot ce am trăit împreună la Nucșoara”, a declarat Antoneta Barbu, Directorul Programului Național de Dizabilitate Climb Again și coordonatoarea taberei.

O echipă numeroasă și inimoasă

Alături de Antoneta s-a aflat o echipă numeroasă și inimoasă de instructori, terapeuți, voluntari și coordonatori Climb Again. Timp de trei zile, aceștia au adaptat activitățile, au pregătit echipamentele și au oferit fiecărui copil sprijinul de care a avut nevoie pentru a participa în siguranță și a se simți parte din grup.

O astfel de tabără nu înseamnă doar un program bine organizat, ci și atenție la fiecare copil, disponibilitatea de a schimba planurile atunci când vremea sau nevoile grupului o cer și multă grijă în toate momentele care nu se văd neapărat în fotografii.

Un „la revedere” peste Nucșoara

Pe lângă cele trei zile petrecute împreună, tabăra vorbește și despre viitor.

Centrul Climb Again Nucșoara este în plin proces de dezvoltare și va găzdui tot mai multe programe dedicate copiilor și tinerilor cu dizabilități, valorificând natura ca spațiu pentru terapie, sport, autonomie și învățare.

Dezvoltarea Centrului Climb Again Nucșoara este posibilă cu sprijinul Kaufland România, IKEA, Bosch, Wienerberger, SIMTEL și Asociația AREVDD, OSKAR – PPG și R Systems. De-a lungul proiectului, ni s-au alăturat și voluntari din companiile Kaufland România, KPMG și LSEG, care au contribuit cu timp, energie și implicare la pregătirea acestui loc pentru experiențele și programele care vor urma.

În seara plecării, după ce copiii porniseră spre casă, peste Nucșoara a apărut un curcubeu. Imaginea a ajuns la echipă ca un ultim „la revedere” trimis de locul în care, timp de trei zile, se adunaseră atât de multe experiențe.

Ne place să credem că a fost și o promisiune.

Copiii au plecat acasă cu diplome, medalii și povești noi. Pădurea a rămas cu poveștile ei încă nedescoperite. Iar la Nucșoara, povestea Climb Again continuă.

Pentru că, uneori, cele mai importante experiențe nu sunt cele care se încheie odată cu tabăra, ci acelea care continuă să ne însoțească mult timp după ce ne întoarcem acasă.