În timp ce citești povestea lui Alex, multor copii li se spune că nu pot sau că nu au voie, doar pentru că au o dizabilitate. Alex Huszti este unul dintre tinerii cu dizabilități care zi de zi se luptă cu afecțiunea lor, cu marginalizarea, cu abandonul și cu NU-urile care îi încolțesc din fiecare parte.
Copiii lui Dumnezeu, așa sunt numiți cei cu sindrom Down. Fie că sunt copii sau tineri adulți sau bătrâni cu experiența vieții adunată în urma lor, ei își păstrează acea candoare de neînțeles pentru noi care îi apropie mai mult de Dumnezeu, dar îi îndepărtează de oameni.
Alex este un tânăr blând, curios, timid și, înainte de toate, puternic. A avut nevoie să devină puternic pentru a supraviețui unei vieți de pierderi – tatăl în copilărie, mama în adolescență, cuvintele care l-au părăsit încetul cu încetul, pe măsură ce doliul lung rămânea neconsolat și nevindecat.
Pentru Alex Hutzi, primul NU a venit din evitare. Când era mic, ceilalți copii nu îl includeau în jocurile lor. Pentru că era ALTFEL, Alex auzea des cuvântul NU ca o ușă închisă în fața căreia protestul lui rămânea mut. Gașca lui de sprijin și de joacă erau cele trei femei: mama, bunica și mătușa.
Astăzi, Alex, băiatul cu sindrom Down, dar cu spiritul mereu Up, și-a inventat un univers de spații primitoare. Nu doar se joacă, ci e printre cei mai buni la dans, la înot și la sporturi. La judo, a câștigat Locul III la Europenele Special Olympics din Olanda. La boccea, a luat Locul III la Bragadiru Special Olympics.
În ceea ce privește Climb Again, când spui Alex, spui multă veselie, bucurie imensă și Mătușa Cristina. Doamna inimoasă și dedicată care se cațără la sală cu Alex, la propriu, atunci când el are nevoie de un tovarăș de încredere.
Anul acesta, Alex și-a serbat ziua de 6 ori, pentru că sunt 6 locuri, răspândite în toată țara, în care el se simte ca acasă. Unul dintre ele este Climb Again.