- contact@climbagain.ro
- L-V: 11.00-21.00 | S-D: 10.00-15.30
"Pentru mine, escalada înseamnă încredere și optimism."
Despre Alex Huszti
În timp ce citești povestea lui Alex, multor copii li se spune că nu pot sau că nu au voie, doar pentru că au o dizabilitate. Alex Huszti este unul dintre tinerii cu dizabilități care zi de zi se luptă cu afecțiunea lor, cu marginalizarea, cu abandonul și cu NU-urile care îi încolțesc din fiecare parte.
”Eu sunt Alex. Am 31 de ani și sindrom Down. Trăiesc cu bunica și cu mătușa mea care are grijă de mine. Ele sunt mamele care au rămas în locul mamei mele. Ea a murit când aveam 18 ani. Din acel moment, am început să vorbesc tot mai puțin. Dar simt tot. Îmi doresc o viață plină. Și am o memorie cât un munte în care încap toți oamenii și toate locurile dragi. Ele sunt refugiul meu.”
Copiii lui Dumnezeu, așa sunt numiți cei cu sindrom Down. Fie că sunt copii sau tineri adulți sau bătrâni cu experiența vieții adunată în urma lor, ei își păstrează acea candoare de neînțeles pentru noi care îi apropie mai mult de Dumnezeu, dar îi îndepărtează de oameni.
“Avem mai mult de lucru cu persoanele tipice care nu vor să accepte anumite lucruri despre persoanele cu sindrom Down decât cu persoanele cu dizabilitate.”
Alex este un tânăr blând, curios, timid și, înainte de toate, puternic. A avut nevoie să devină puternic pentru a supraviețui unei vieți de pierderi – tatăl în copilărie, mama în adolescență, cuvintele care l-au părăsit încetul cu încetul, pe măsură ce doliul lung rămânea neconsolat și nevindecat.
Beneficiile cățăratului în depășirea obstacolelor
”Escalada l-a ajutat enorm în comunicare. Înainte să vină la centru, vorbea foarte puțin, undeva la 5 cuvinte. S-a atașat mult de băieții de aici, de instructorii lui – Răzvan, Cosmin, Alex – și s-a deschis, încetul cu încetul. Iar când se încarcă emoțional și simte nevoia să se încarce, aici vine.”
”Într-o zi, eram supărat. Am plecat de acasă fără să anunț pe nimeni. Am venit direct la sală. Simțeam nevoia să mă cațăr, să transpir și să îmi simt corpul viu, să îmi vorbească Răzvan, instructorul și prietenul meu.”
Pentru Alex Hutzi, primul NU a venit din evitare. Când era mic, ceilalți copii nu îl includeau în jocurile lor. Pentru că era ALTFEL, Alex auzea des cuvântul NU ca o ușă închisă în fața căreia protestul lui rămânea mut. Gașca lui de sprijin și de joacă erau cele trei femei: mama, bunica și mătușa.
"Când avea 5 ani, îi spuneam Mowgli. Pentru că era micuț și slab. Cu fiecare ocazie, mergeam cu el la mare sau la munte. Încercam să echilibrăm orele petrecute în camerele de trapie cu orele în natură. Alex vorbea cu animalele, cu plantele. A rămas și azi atașat de animale, în special de cai. Îi place să vorbească cu ei, să simtă iarba la atingere. "
Astăzi, Alex, băiatul cu sindrom Down, dar cu spiritul mereu Up, și-a inventat un univers de spații primitoare. Nu doar se joacă, ci e printre cei mai buni la dans, la înot și la sporturi. La judo, a câștigat Locul III la Europenele Special Olympics din Olanda. La boccea, a luat Locul III la Bragadiru Special Olympics.
“De fiecare dată când câștigă, îi mulțumește mamei lui.”
În ceea ce privește Climb Again, când spui Alex, spui multă veselie, bucurie imensă și Mătușa Cristina. Doamna inimoasă și dedicată care se cațără la sală cu Alex, la propriu, atunci când el are nevoie de un tovarăș de încredere.
„Când l-am cunoscut pe Alex, acum aproximativ un an, părea destul de timid și se implica mai greu în activitățile de la sală. Cu timpul ne-am împrietenit și a început să se deschidă, precum o floare care înflorește. În timpul petrecut cu el am observat că Alex este un tânăr foarte amuzant și plin de viață. Îi place să glumească, mai ales cu mătușa sa. Cățăratul pare a fi un element foarte important pentru el, fiind un moment în care Alex se simte independent, stăpân pe sine și poate dovedi ceea ce poate. Pe lângă antrenamentele săptămânale pe care le desfășoară Alex la sală, mai există si ateliere dedicate copiilor și tinerilor din program. La aceste ateliere, Alex participă cu drag, mai ales dacă îi oferă posibilitatea să se exprime artistic.”
Anul acesta, Alex și-a serbat ziua de 6 ori, pentru că sunt 6 locuri, răspândite în toată țara, în care el se simte ca acasă. Unul dintre ele este Climb Again.
„Când ai familie mare, ai de toate.”
Galerie
Previous image
Next image