Din familia de 6 frați, printre care și un frate geamăn, Alex a plecat la școală când avea 6 ani. Fiind curios din fire și neastâmpărat din pasiune, se ducea cu mult drag acolo. Pe oamenii din jur, i-a obișnuit repede cu bastonul lui alb de nevăzător, iar la facultatea de geografie din Cluj-Napoca, tema lucrării de licență, “Turism accesibil”, pare să îi fi fost hărăzită.
Astăzi, se consideră fericit pentru că a făcut tot ce și-a dorit și nu doar ceea ce i-ar fi permis circumstanțele – pentru că da, Alex crede că accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități este o chestiune de mentalitate, dar și de exprimare. Călătorind singur prin țară, el a înțeles că, cu cât oamenii cu dizabilități sunt văzuți mai des și sunt mai dornici de a fi independenți, cu atât mai mult societatea va înțelege și va ajuta.
Într-un proces de autoreflecție și evoluție, se află și el. Începe un curs de programare în curând și se gândește destul de serios că ar putea fi o altă variantă de carieră pentru viața lui. Formula ideală de activitate – să muncească în timpul săptămânii și să meargă pe munte în weekend.
Lui Alex, de exemplu, îi plac romanele istorice, literatura de călătorie și de munte și autobiografiile, iar pe Thomas Mann si Dostoievski îi citează din minte. Muntele vrăjit este o călătorie inițiatică în care s-a regăsit și este fan Alioșa din Frații Karamazov. Nu se omoară după muzica foarte zgomotoasă, preferă folk și soft rock și spune că nu e mare fan petreceri, dar a descoperit că îi place să danseze. A învățat să gătească de nevoie – un preț mic pentru libertatea de a trăi independent și de a locui singur.
Pentru a mulțumi partea aventuroasă din el, Alex a încercat un repertoriu de invidiat de sporturi extreme, de la saltul cu parașuta până la deep water soloing. Mai are de bifat scufundările și zborul cu balonul și visează ca, într-o bună zi a viitorului apropiat, să poată conduce o mașină zburătoare.
Pe oameni, îi simte după energie și îi vede după atitudine, iar pe fetele frumoase – după vocea lor.